răschi

See also: raschi

Romanian

Etymology

Borrowed from a Slavic language. Compare Russian раскачать (raskačatʹ).

Verb

a răschi (third-person singular present răschește, past participle răschit) 4th conj.

  1. (Moldavia (region), reflexive) to collapse, to cave in
    Peretele s-a răschit pentru că e vechi.
    The wall collapsed because it's an old one.

Conjugation
    conjugation of răschi (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a răschi
gerund răschind
past participle răschit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present răschesc răschești răschește răschim răschiți răschesc
imperfect răscheam răscheai răschea răscheam răscheați răscheau
simple perfect răschii răschiși răschi răschirăm răschirăți răschiră
pluperfect răschisem răschiseși răschise răschiserăm răschiserăți răschiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să răschesc să răschești să răschească să răschim să răschiți să răschească
imperative — tu — — voi —
affirmative răschește răschiți
negative nu răschi nu răschiți
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.