prepune

Romanian

Etymology

Inherited from Late Latin praepōnere, present active infinitive of praepōnō. By surface analysis, pre- +‎ pune.

Verb

a prepune (third-person singular present prepune, past participle prepus) 3rd conj.

  1. (dated, regional) to place or set before
    Synonyms: antepune, a pune înainte
  2. to suspect, suppose
    Synonyms: presupune, bănui, îndoi

Conjugation
    conjugation of prepune (third conjugation, past participle in -s)
infinitive a prepune
gerund prepunând
past participle prepus
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present prepun prepui prepune prepunem prepuneți prepun
imperfect prepuneam prepuneai prepunea prepuneam prepuneați prepuneau
simple perfect prepusei prepuseși prepuse prepuserăm prepuserăți prepuseră
pluperfect prepusesem prepuseseși prepusese prepuseserăm prepuseserăți prepuseseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să prepun să prepui să prepună să prepunem să prepuneți să prepună
imperative — tu — — voi —
affirmative prepune prepuneți
negative nu prepune nu prepuneți

Further reading
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.