momița
Romanian
Etymology
From momiță.
Verb
a momița (third-person singular present momițez, past participle momițat) 1st conj.
- to mock by imitating someone
Conjugation
conjugation of momița (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a momița | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | momițând | ||||||
| past participle | momițat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | momițez | momițezi | momițează | momițăm | momițați | momițează | |
| imperfect | momițam | momițai | momița | momițam | momițați | momițau | |
| simple perfect | momițai | momițași | momiță | momițarăm | momițarăți | momițară | |
| pluperfect | momițasem | momițaseși | momițase | momițaserăm | momițaserăți | momițaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să momițez | să momițezi | să momițeze | să momițăm | să momițați | să momițeze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | momițează | momițați | |||||
| negative | nu momița | nu momițați | |||||
References
- momița in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.