mandata

French

Pronunciation

Verb

mandata

  1. third-person singular past historic of mandater

Italian

Participle

mandata f sg

  1. feminine singular of mandato

Noun

mandata f (plural mandate)

  1. consignment
  2. turn (of a lock)
  3. run

Latin

Noun

mandāta

  1. nominative/accusative neuter plural of mandātum

Participle

mandāta

  1. inflection of mandātus:
    1. nominative/vocative feminine singular
    2. nominative/accusative/vocative neuter plural

Participle

mandātā

  1. ablative feminine singular of mandātus

Romanian

Etymology

Borrowed from French mandater.

Verb

a mandata (third-person singular present mandatează, past participle mandatat) 1st conj.

  1. to mandate

Conjugation
    conjugation of mandata (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a mandata
gerund mandatând
past participle mandatat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present mandatez mandatezi mandatează mandatăm mandatați mandatează
imperfect mandatam mandatai mandata mandatam mandatați mandatau
simple perfect mandatai mandatași mandată mandatarăm mandatarăți mandatară
pluperfect mandatasem mandataseși mandatase mandataserăm mandataserăți mandataseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să mandatez să mandatezi să mandateze să mandatăm să mandatați să mandateze
imperative — tu — — voi —
affirmative mandatează mandatați
negative nu mandata nu mandatați

Spanish

Verb

mandata

  1. inflection of mandatar:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.