țese

See also: tese, tesé, and tèsè

Romanian

Etymology

Inherited from Latin texere, present active infinitive of texō, from Proto-Italic *teksō, either from Proto-Indo-European *tḗtḱ-ti or from *teḱ-se-ti, both from *teḱ- (“to beget, produce”).

Verb

a țese (third-person singular present țese, past participle țesut) 3rd conj.

  1. to weave
  2. (figuratively) to devise, concoct

Conjugation
    conjugation of țese (third conjugation, past participle in -ut)
infinitive a țese
gerund țesând
past participle țesut
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present țes țeși țese țesem țeseți țes
imperfect țeseam țeseai țesea țeseam țeseați țeseau
simple perfect țesui țesuși țesu țesurăm țesurăți țesură
pluperfect țesusem țesuseși țesuse țesuserăm țesuserăți țesuseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să țes să țeși să țeasă să țesem să țeseți să țeasă
imperative — tu — — voi —
affirmative țese țeseți
negative nu țese nu țeseți

Derived terms

See also
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.