înfăptui

Romanian

Etymology

From în- +‎ fapt +‎ -ui.

Verb

a înfăptui (third-person singular present înfăptuiește, past participle înfăptuit) 4th conj.

  1. to carry out
    Synonyms: realiza, executa

Conjugation
    conjugation of înfăptui (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a înfăptui
gerund înfăptuind
past participle înfăptuit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present înfăptuiesc înfăptuiești înfăptuiește înfăptuim înfăptuiți înfăptuiesc
imperfect înfăptuiam înfăptuiai înfăptuia înfăptuiam înfăptuiați înfăptuiau
simple perfect înfăptuii înfăptuiși înfăptui înfăptuirăm înfăptuirăți înfăptuiră
pluperfect înfăptuisem înfăptuiseși înfăptuise înfăptuiserăm înfăptuiserăți înfăptuiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să înfăptuiesc să înfăptuiești să înfăptuiască să înfăptuim să înfăptuiți să înfăptuiască
imperative — tu — — voi —
affirmative înfăptuiește înfăptuiți
negative nu înfăptui nu înfăptuiți
This article is issued from Wiktionary. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.